Întrebări care stau la coadă pentru un răspuns

Într-un peisaj confuz, întreţinut aşa de prea mulţi ani şi de prea multe părţi abonate mereu la prim-plan, rămân încă fără răspuns diverse întrebări pe care oamenii și le pot pune.

Iată una dintre ele: de ce tot pretind diverşi că nu găsesc originalul contractului încheiat de partea română cu Bechtel și de ce afirmă cu multă siguranță alții că Bechtel a îngenuncheat statul român, în loc să caute explicaţiile pentru eşecul contractului? Cum au sărit prețurile pe km de câteva ori, așa, ca din condei? Cred că și formula „străinii sunt de vină”, mereu comodă, poate să se tocească de atâta folosință!

Se ştie că guvernul american se angajase prin US ExImbank să finanţeze cu 800 milioane dolari demararea lucrărilor, bani care n-au mai fost, după știința mea, niciodată folosiți. Această sumă fusese determinată pe baza unui studiu de fezabilitate care cuprindea mai multe tomuri și pe care le văzusem pe masa vicepreședintelui ExImbank. Se ştie, de asemenea, că în baza acordului semnat de Ministerul român al Transporturilor şi Departamentul american al Comerţului, în circumstanțe simultane cu inițierea construirii de către Bechtel a autoastrăzii Transilvania, companiile americane angajate de guvernul american în efortul de reconsrucţie din Irak (între care şi Bechtel), erau încurajate să angajeze subcontractaţi români şi pe pe care ar fi urmat să-i plătească cu sume ce puteau acoperi cel puţin o parte a constucţiei autostrăzii Transilvania. După cum ne putem aminti, la acea dată România făcea parte din coaliţia angajată în stabilizarea şi reconstrucţia Irakului după îndepărtarea lui Saddam Hussein.

Eu pun explicațiile despre o pretinsă opoziție a Uniunii Europene sub semnul întrebării, căci la acea dată România nu era încă membru al UE și în nici un fel nu se punea problema accesării pentru proiectul respectiv a unor fonduri europene. Să-și fi retras americanii angajamentul? Mi s-ar părea foarte puțin probabil.  A împietat compromiterea proiectului respectiv partenariatul strategic cu SUA? Aceste fapte datează din 2003.  Rezultatele scrutinului din anul următor i-au „îndreptăţit”, oare, pe câștigători să procedeze după metode patentate pe malurile Dâmboviţei: tot ce a fost înainte este rău şi trebuie incriminat?

Ca ministru delegat pentru comerț, am fost în primăvara lui 2003, însoțit  de reprezentanți ai ambasadei române la Washington și de colegi din minister, atât la Departamentul Comerțului din SUA, cât și la US ExImbank, instituții unde voința de conlucrare cu România, nou partener în NATO, era explicită.  Câteva luni mai târziu am fost de față la semnarea, la București, a acordului dintre Ministerul român al lucrărilor publice și transporturilor și Departamentul american al comerțului,  la care au fost prezenți reprezentanți ai presei și televiziunilor care au dat uitării ulterior, ca la comandă, cele întâmplate.

Octombrie 2016