ȘTIM CE VREM ?

Anul centenarului României mari a debutat nu doar sub semnul prețuirii înaintașilor și rememorării istoriei, ci și sub cel al renașterii naționalismului și adversității față de ceea ce ne înconjoară.

Cu un an înainte de preluarea președinției Consiliului European, România nu are o agendă pe care să o propună Uniunii Europene și se complace în poziția de a se lăsa, în continuare, dusă de val, mulțumită cu asumarea unei funcții de secretariat temporar al Consiliului. Mi se pare că pentru multe din autoritățile românești prezența responsabilă în UE este resimțită ca o „altă bătaie de cap” de care e bine să scape cât mai repede.

În politica externă România pare să fi uitat prevederile Tratatului din 2005 de aderare la Uniunea Europeană și se comportă așa cum țările Europei occidentale o făceau în perioada războiului rece. Probabil că o prezență a românească la  Forumul de la Davos le-ar fi dat autorităților o înțelegere mai bună a motivelor de insomnie în domeniul securității, astfel încât să realizeze profunzimea necesității de fi parte activă într-o Europă consolidată. Prin pasivitate și indiferență nu facem decât să confirmăm existența mai multor viteze ale Europei. Cred că cele două trăsături menționate stau și la originea dezinteresului pentru implicarea României în procesul de construcție al unei integrări mai intense a statelor membre într-o  Uniune mai eficace pentru toți.

Poate România, oare, să facă față multiplelor provocări din 2019? Acel an nu este doar al președinției semestriale a Consiliului UE, ci și al alegerilor pentru un nou Parlament european, o nouă Comisie Europeană, dar și al alegerilor pentru președinte în România și pentru un nou consiliu de administrație la banca centrală de la București, care ar trebui desemnat în conformiate cu un nou statut al instituției. Între timp nucleul dur al Europei accelerează consolidarea Uniunii bancare și consolidarea zonei Euro.  Deocamdată semnalul dat de România este al unei țări în care instabilitatea politică domină agenda cetățenilor, companiilor și investitorilor, o țară capabilă să-și entuzismeze conducătorii cu o creștere economică bazată pe consum, tocmai potrivită pentru speculanții riscului de pe piețele de capital. Discursurile care apelează la politici protecționiste, la iliberalism, rostite de analiști politici și economici pe toate canalele de televiziune și pe toate site-urile de știri împing către realizarea scopurilor acelor puteri externe al căror țel este doar slăbirea capacităților Europei comune și nicidecum „grija” pentru români.

Luând în calcul cei 5 milioane de români care au ales să lucreze în spațiul comun european, precum și faptul că cea mai mare parte a forței de muncă productive este angajată în sectorul corporatist, susținut masiv de capitalul străin, este evident că un guvern supradimensionat, interesat doar de voturile funcționarilor publici și pensionarilor, are dificultăți fundamentale în a armoniza politicile interne cu cele ale Uniunii în ansamblu. Numărul nu dă întotdeauna forța!

Pornind de la termenele pe care membrii Consiliului european și le-au dat pentru atingerea obiectivelor înscrise în Cartea albă pentru viitorul Europei, termene care coincid cu președinția românească, se pune întrebarea: noi știm ce vrem? Pentru viitorul apropiat și pentru cel mai îndelungat? Adepții întoarcerii la protecționism și naționalism, despuiați de aberațiile propagandistice, nu mai arată decât neadaptarea la contemporaneitate. Viitorul se construiește pe temeiul istoriei tocmai pentru că ia în considerare și erorile săvârșite.

Anul 2018, de altfel un an aniversar pentru întreaga Europă, trebuie să fie și cel în care membrii educați ai societății să aibă capacitatea de a impune responsabilitate celor cărora le-au delegat funcții politice. Responsabilitate care nu poate fi restrânsă la durata unui ciclu electoral, căci efectele măsurilor politice și legislative dăinuie îndelung. De-a lungul celor 100 de ani de la Marea Unire istoria României a cunoscut oameni de stat care s-au ilustrat tocmai prin a împinge înainte națiunea. Astăzi cine le urmează?

Februarie 2018