Lungul drum spre Europa

Cei care au mai vizitat acest site își aduc aminte de pledoaria pe care o făceam cu mai mult de doi ani în urmă pentru ca tineretul să se apropie mai mult de politică și să îi influențeze cât mai pregnant cursul. Îndemnul rămâne valabil, cu atât mai mult cu cât alegerile din 26 mai au fost câștigate de tineri, prin prezența și dorința lor de a înfăptui o schimbare reflectând atașamentul la Europa.

Deși rezultatul alegerilor din mai pentru Parlamentul european a adus o necesară limpezire a apelor în România, nu ar trebui să cedăm tentației de a ne lua o meritată pauză, conform obiceiului locului. În primul rând se cuvine ca cei care au dat votul aleșilor în forumul democrației  europene să vegheze ca aceștia să-și ia atribuțiile de parlamentari europeni în serios și să nu privească instituția europeană ca fiind doar o haltă servind ambițiilor de parvenire în politica internă. Campania națională desfășurată în vederea alegerilor mi s-a părut dominată de orice altceva decât de mobilul european, pe care, cred, unii dintre candidați nici nu l-au înțeles și nici nu sunt pregătiți să se angajeze în procesul răspunderii față de cetățenii Europei. Din contră, am văzut numeroase accente de naționalism exacerbat, asemănătoare sloganurilor electorale ale extremei drepte din Europa și ideilor reprezentanților acelor puteri pentru care Europa ar trebui să cadă victimă revigoratei doctrine „divide et impera”.

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de când, la Paris, s-au pus bazele JEF (Jeunes Européens Fédéralistes), organizație politică transfrontalieră a tineretului angajat în promovarea integrării europene, dar și democratizării Uniunii Europene (https://www.jef.eu/home/). În prezent organizația, sprijinită de Uniunea Europeană și prin programul Erasmus +, are filiale naționale în peste 30 de state europene și un număr de candidați așteaptă să devină membri deplini. De pe ambele liste lipsește România, cel puțin în evidențele din iulie 2019 de pe site-ul organizației.  Să fie dezinteresul, neîncrederea sau indiferența cauza absenței?  Sau teama celor a căror a căror meserie n-a rămas decât politica față de infuzia de nou pe care tineretul o aduce?

Manifestul prin care tineretul federalist european și-a anunțat țelurile pentru viitorul Europei sunt mai curajoase și mai ambițioase decât platformele politicii tradiționale a seniorilor: a) inițierea unui proces legislativ pentru crearea unui parlament european bi-cameral, prin care reprezentativitatea cetățenilor să fie recunoscută ca egală puterii Consiliului european, care reprezintă statele membre, b) introducerea în actele fundamentale ale Uniunii a unui mecanism de control al respectării democrației, drepturilor fundamentale ale omului și funcționării statului de drept, c) întărirea capacității Curții europene de justiție pentru sancționarea încălcării statului de drept în țările membre ale Uniunii, în  situațiile în care aceste încălcări periclitează drepturile cetățenilor Europei.

Aspirațiile tinerilor europeni nu se limitează la cele de mai sus, ci cuprind și domeniile convergenței sociale, definirea unor standarde comune pentru asistență și integrare a imigranților, accelerarea procesului de finalizare a Uniunii monetare, promovarea economiei verzi și a unui rol de actor global al Europei în lume.

Cred că țelurile JEF nu sunt doar generoase, ci și o expresie clară a îndepărtării de politicile bazate pe manipulare, pe invocarea tradițiilor ca apărătoare ale identității și istoriei. Din păcate, istoria națiunilor europene este cea a războiaielor și răbufnirilor de ură. Este cazul ca Europa să se schimbe și să-și îndrepte mai mult privirile către cât de mult putem face împreună. Salvini, Le Pen, Orban, sunt dintre cei care ridică garduri între națiuni, asemeni lui Trump. Tinerii nu trebuie să se lase captivați de tentația izolaționismului. De-a lungul istoriei, acesta nu a făcut decât să adâncească decalajele economice, sociale, culturale și să alimenteze dorința de cotropire, sub o formă mai mult sau mai puțin violentă.

Există numeroase universități în țară, unde tinerii dezbat mai degrabă viitorul lor punctual în alte țări decât în Europa comună, în timp ce lideri politici cu carențe de înțelegere a viitorului inventează modalități de a-i convinge să rămână subiecții unor politici ale dezechilibrelor. Tinerii care au câștigat alegerile din 26 mai sunt așteptați să aibă un comportament și ținte europene, care să îi facă să devină parte a unei familii europene comune în care își pot clădi și apăra împreună năzuințele. De ce nu sunt încă parte a JEF? Tineretul are evidența păguboasă a primatului concurenței  între patimile politicilor locale. Acestea sunt responsabile pentru lacunele solidarității și comunicării între organizațiile studențești și pentru subordonarea ideilor europene  meschinăriei locale. Avansarea doar pe temeiul apartenenței la cercuri de interese sau a legăturilor de familie conduce sigur la o îndepărtare de Europa. Este ridicol să auzim pretinși politicieni deplângând rolul secundar lăsat Estului european în negocierile pentru desemnarea celor din fruntea organismelor Uniunii atâta vreme cât Estul s-a distins printr-o absență remarcabilă la furnizarea de soluții pentru proiectul Europei viitoare.

Tineretul român nu trebuie să continue această cale, ci să să-și ceară drepturile și să le valorifice, alături de colegii săi europeni de generație. Chiar lung, drumul către Europa merită făcut, până când ea va simți că suntem parte a ei, până când și noi vom fi constructorii ei.

Iulie 2019