VGE, In Memoriam
Finalul acestui an, pe care istoria îl va reține ca fiind al Covid-ului, l-a inclus între cele peste 1,5 milioane de victime și pe Valéry Giscard d'Estaing, președinte al Franței între 1974 - 1981, om politic care, împreună cu cancelarul german Helmut Schmidt, de care s-a legat printr-o prietenie sinceră, a marcat destinul Europei. În noiembrie 2008 am avut ocazia să-i întâlnesc pe cei doi la o reuniune a Băncii Central Europene dedicată primului deceniu de existență a Euro, rezultat al Sistemului Monetar European pe care intuiția și ambiția celor doi lideri europeni l-au creat.
Mandatele lui Valéry Giscard d’Estaing și Helmut Schmidt s-au suprapus aproape în integralitate (oricum, pe întreaga perioadă a septenatului francez) și încă de la preluarea funcțiilor, cei doi au avut de înfruntat noutatea și amploarea dramelor pe care prima criză a petrolului și prăbușirea sistemului monetar de la Bretton Woods le-au adus, în deceniul anilor ’70. Deși erau exponenți ai unor curente politice diferite, oamenii aflați atunci la conducerea Franței și Germaniei au dovedit tuturor că în fața intereselor comune afinitățile politice trebuie să pălească.
Celor doi oameni de stat li se atribuie pe drept originea „cuplului franco-german”, născut din înțelegerea faptului că responsabilitatea conducătorilor din dreapta și din stânga Rinului nu se mai limita doar față de populațiile din interiorul granițelor statelor pe care le conduceau: ei și popoarele lor împărțeau destinul european comun. Valéry Giscard d’Estaing și Helmut Schmidt au stat la originea Sistemului Monetar European, care avea să stabilizeze cursurile monedelor europene între ele și care a dat naștere, mai întâi, ECU (unitatea monetară europeană) – prima monedă europeană (virtuală), precursoare a Euro.
Lui Valéry Giscard d'Estaing, sprijinit de Helmut Schmidt, le datorăm dezvoltarea democrației instituțiilor europene prin instituirea Consiliului European, ca și preocuparea pentru stabilitatea globală concretizată în organizarea Summit-urilor, începute inițial cu 6 parteneri (Rambouillet, 1975: Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, SUA, Japonia), cărora li s-a adăugat un an mai târziu Canada. Primul Summit a avut agenda centrată pe managementul crizei economice și financiare izbucnite cu doi înainte și de atunci chestiunile legate de funcționarea economiei globale au devenit regula întâlnirilor la nivel înalt ale primelor puteri economice din lume și organizațiilor internaționale relevante.
Valéry Giscard d’Estaing și Helmut Schmidt fac parte din categoria acelora pe care istoria îi va păstra în memoria sa pentru faptele care rămân după ei și care continuă, spre deosebire de atâția care critică ceea ce ei nu sunt în stare. Cred că ambilor li se potrivesc rândurile pe care Hannah Arendt le-a scris în Condiția umană (1958): „Stă în natura începutului să iște ceva nou, ceva ce nu putea fi așteptat de la nimic din ceea ce s-a întâmplat mai înainte. Acest caracter neașteptat, surprinzător, este propriu oricărui început și oricărei origini” (trad. Idea Design&Print, Casa cărții de știință, Cluj, 2007). Noul, neașteptat și surprinzător, a caracterizat inițiativele cu care Valéry Giscard d’Estaing și Helmut Schmidt au adăugat Europei forță.
La reuniunea BCE de la Frankfurt, cei doi evocau tenacitatea de care au trebuit să dea dovadă pentru a înfrânge rezistența acelora dintre compatrioți care nu puteau să depășească urmele lăsate de ultimul război mondial, în care și ei fuseseră adversari. Președintele francez și cancelarul german reluau, la două decenii distanță, ceea ce alți doi oameni de stat- și ei la înălțimea timpului - Robert Schuman și Konrad Adenauer întreprinseseră: construcția Comunității europene a cărbunelui și oțelului cu participarea egală a țărilor care până deunăzi fuseseră inamice, de pe poziția abandonării orgoliilor învingătorilor care dictaseră celor învinși.
Decembrie 2020